Criza economica – un produs social


Omenirea a experimentat de milenii o evolutie ciclica de crestere-descrestere economica intr-o stransa interdependenta cu schimbari sociale-culturale de mai mare sau mai mica importanta.
De fiecare data, un inceput de descrestere economica, a fost marcat de o criza la toate nivelurile de existenta a omenirii. Aceste crize conduceau si conduc si azi la transformari majore sociale- economice si culturale ale omenirii. In acelasi timp, aceste crize au provocat pierderi mari economice si de vieti omenesti la nivel mondial, fie prin razboaie, revolutii si revolte, fie prin catastrofe, gen foamete si pandemii.
Oare omenirea poate invata din greselile sale din trecut, in asa fel incat sa-si asigure o trecere mai putin dureroasa in transformarile sale sociale?
Eu cred ca da si ultimele crize demonstreaza acest fapt. Dupa 1945 au existat numeroase crize, iar in unele au fost implicati dictatori si dictaturi extrem de dure. Toate aceste crize s-au rezolvat cu pierderi de vieti omenesti infinit mai putin numeroase decat inainte de 1945. Transformarile economice au fost si sunt impresionante, iar nivelul de trai al omenirii este net superior, fata de ce era in trecut. Exista, in continuare, diferente de nivel de trai semnificative de la o zona la alta a globului, insa exista deasemenea si sansa ca indivizii sa poata schimba zona de convietuire, fara piedici insurmontabile.
In concluzie, in primul rand nu trebuie sa ne mai temem de afectarea catastrofala pe un termen foarte scurt a averii si vietii noastre, exista numeroase metode de protectie si migrare spre zone mai bune. In al doilea rand crizele au la final transformari benefice, asa cum ne arata istoria de milenii a omenirii. Grea este numai criza, care daca nu esti atent iti poate cobora substantial nivelul de trai (e adevarat nu la nivelul inceputului de secol XX, dar suficient ca sa te simti inconfortabil).
Foarte important pentru prognozarea, anticiparea si desfasurarea unei crize este intelegerea ei si a cauzelor. Din punctul acesta de vedere trebuie eliminata, cu desavarsire, orice idee legata de provenienta unei crize din exteriorul comunitatii, in care s-a declansat. Dupa parerea mea, nu exista criza importata, cu exceptia interventiilor armate si a distrugerilor provocate din exterior in cadrul comunitatii.
Crizele sunt provocate de imperfectiunea factorului uman in managementul activitatii unei comunitati, care creeaza inechitati si inegalitati social-economice, care in final prin acutizarea lor conduc la desfiintarea metodelor de distributie economica in comunitate. Adica cei, care produc sau ofera bunuri si servicii, refuza sa mai faca acest lucru. Deci, o criza este provocata de relatiile sociale in cadrul procesului de productie a bunurilor si serviciilor si devine acuta cand numarul de bunuri si servicii este in exces (de aici, denumirea de criza de supraproductie)- adica atunci cand inechitatile ajung la paroxism- si se manifesta ca o prabusire a relatiilor sociale in cadrul procesului de distribuire a bunurilor si serviciilor in comunitate, societate. In final, crizele sunt provocate de oameni in relatiile lor din comunitatea, in care traiesc, deci sunt un produs social.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: